La o luna de la inceperea scolii

O luna si doua zile. Atat a trecut din noul an scolar. Vremea frumoasa a lasat ferestrele deschise, asa ca aud zilnic cursurile unui elev de clasa a XI-a la un colegiu de top si ale unor scolari de clasa a III-a la o scoala foarte buna, din Capitala.

Studiaza doar online si, contrar opiniilor vehiculate pe Facebook, lucrurile merg bine. Cursurile s-au tinut chiar din prima zi, respectand orarul anuntat. Uneori apar mici probleme tehnice: conexiune instabila, ingheata ecranul sau microfonul etc., insa toata lumea pare sa stie ce are de facut, pentru ca in scurt timp cursul reincepe. Majoritatea profesorilor sunt relaxati, pastreaza legatura atat cu elevii prezenti in clasa, cat si cu cei din fata computerelor, dupa curs trimit materiale suplimentare (video sau audio) care completeaza lectia predata. Invatatoarea celor de clasa a III-a este tanara si schimbarea brusca din primavara a ambitionat-o sa gaseasca cele mai bune solutii pentru toti elevii sai. Se pare ca a gasit, pentru ca atat parintii, cat si elevii sunt multumiti. Probabil a avut si sprijinul conducerii scolii. Nu cunosc profesorii liceanului, insa o cunosc pe directoare si stiu cat a muncit din martie pentru ca liceul sa poata continua atat cursurile in clasa, cat si online: extrem de mult si, mai ales, cu pasiune! Rezultatele s-au vazut inca din prima zi de scoala.

Uneori, cand face parte din grupa care studiaza de acasa, aud si cursurile unui elev de la alt liceu, tot din Bucuresti. Pauzele sunt cam dese. Parintii mi-au spus ca unii profesori nu intra intotdeauna si online, lucreaza numai cu elevii din clasa, iar celorlalti le trimit doar poze cu lectia scrisa pe tabla.

Ce au castigat sau pierdut cei patru elevi? Primii trei au avut doar de castigat din studiul online: unul dintre scolarii de clasa a III-a a evoluat dintr-un copil timid, care nu indraznea sa ridice mana sau sa raspunda in clasa intr-un copil sigur pe el si responsabil nu doar in relatia cu scoala, ci si in alte situatii. Invatatoarea a remarcat inca din primavara schimbarea si l-a incurajat. Fratele sau a avut intotdeauna o personalitate puternica, asa ca trecerea in online nu a adus mari schimbari pentru el. Liceanul insa, nu doar ca a castigat timp (intrucat nu mai petrece 1-2 ore pe drum, in mijloace de transport aglomerate), insa are parte de mult mai mult decat lectia predata in clasa, intrucat majoritatea profesorilor completeaza cu materiale suplimentare, uneori lucrate chiar de ei (Word, PDF, PowerPoint, video). Cine isi inchipuie ca scoala online ii indeparteaza pe copii de prieteni se inseala. Adolescentii gasesc intotdeauna o cale sa tina legatura unii cu altii. Mai ales acum, avand access la tehnologie. Este obligatia parintilor insa sa completeze socializarea online si cu cea fata in fata si solutii se gasesc. 

De celalalt licean nu prea mai am ce spune, pentru ca nu asa ar trebui sa fie scoala online: cu pauze si dupa cheful profesorilor. Si, de fapt, tocmai aici voiam sa ajung. Inca din primavara s-au creat doua curente de opinii: cel al profesorilor pasionati si care isi iubesc elevii si cel de opozitie, al celor care nu vor sa se schimbe nimic. Timpul nu prea are rabdare cu noi si modifica totul: stiluri, atitudini, viziuni. Dar sta in firea omului sa nu accepte usor noul. Platformele de blended learning au aparut in Romania de vreo 10 ani, prin centre de limbi straine. Si atunci, unii profesori au simtit imediat potentialul acestui tip de predare, in timp ce altii au refuzat categoric (cei care nu aveau chef sa studieze ei insisi ceva nou, sa isi insuseasca abilitati noi, cei comozi). Putini s-au gandit la cursantii care ar fi dorit sa studieze dar fie nu aveau scoala potrivita in localitatea lor, fie distanta era un impediment, fie din diferite motive (personale, medicale etc) nu puteau frecventa orele din clasa. Eu insami am fost in aceasta situatie cu ani in urma cand fiica mea se pregatea pentru EN si, dupa moda vremii, cautam un profesor. Centrele de meditatii s-au oripilat de-a dreptul cand am intrebat daca ofera si cursuri online. Am descoperit o profesoara din alta localitate cu care a avut 3-4 intalniri online si care i-a lamurit niste neclaritati. Atat avusese nevoie. Nu avea niciun sens sa o inscriu la meditatii saptamanale, un an intreg, rapindu-i timp pretios.

In timpul verii, pentru ca nu a mai putut organiza tabara anuala de muzica, dirijoarea din SUA cu care lucreaza fiica mea de cativa ani a organizat doua sesiuni … online. Nu s-a speriat nici de diferenta de fus orar, nici de varsta, nici de numarul mare de coristi cu care trebuia sa lucreze in acelasi timp (50 -70), nici de faptul ca nu este cea mai tehnica persoana: a cerut ajutorul unor specialisti. Cele doua concerte au iesit grozav, desi ea se afla in California, iar copiii, in diferite localitati din Romania si Ucraina.

Din pacate, cel mai pagubos vector al scolii online a fost in toata aceasta perioada Facebook. Aici au luat nastere discutii generate de cei care ar vrea sa ramana la predarea din ceaslov, aici au fost lansate pentru emotionarea publicului povesti fara nicio baza reala (fetita batuta de colegi la scoala pentru ca poarta masca, baiat fara posibilitati financiare de care ar trebui, chipurile, sa se ocupe personal ministrul invatamantului, citate din discursuri ale ministrului, care nu se regasesc in nicio inregistrare video sau audio, etc). Profesorii care au facut posibile notele mari la EN si Bacalaureatul din vara anului 2020 nu prea fac parte din grupurile de ‘debate’ de pe FB. In timp ce pe site-ul social, unii se pierdeau in dispute inutile, critici si acuze nefondate, altii continuau chiar si in vremea pandemiei concursuri online de scriere creativa si traduceri, matematica sau arta, dezvoltau sau participau la proiecte online. Unele centre de limbi straine sau de meditatii si-au gasit cursanti in localitati indepartate din tara, care nu ar fi avut posibilitatea sa frecventeze altfel. De fapt, asta este ceea ce conteaza. Scoala online ar fi trebuit sa fie posibila de mult. Si, candva (cat mai curand), trebuie sa devina o optiune valabila. Scoala online sperie atat de mult pentru ca deschide poarta spre competitie intre profesori, intre centre/ scoli etc. Un profesor creativ, amuzant, care are rabdare va fi intotdeauna preferat unuia placid, arogant, repezit, care preda si ultima virgula din manual fara a starni interesul celor din banca.

Pe Facebook, multi profesori au gasit un loc potrivit pentru a-si revarsa nemultumirea vis-a-vis de minister. Aici si-au gasit spatiu criticile, glumele nepotrivite, informatiile false instigatoare si vocabularul relaxat. Nu e de mirare ca multi adolescenti nu se mai regasesc aici si au preferat sa se idnrepte spre alte zone mai putin beligerante. Platforma sociala a fost rar folosita pentru a observa ca:

- anul acesta am avut parte, pentru prima oara de anonimizarea rezultatelor la examenele nationale. Am avut parte, in sfarsit, de maniera normala in care sunt publicate rezultatele la orice testare sau examen cu recunoastere internationala. Cu doar un an in urma, dna Andronescu ne informa ca nimeni in Romania nu poate face acest lucru pentru 150.000 nume. Evident ca nu se putea daca intrebase doar angajati decisi sa nu poata. Pacat ca nu ii trecuse prin cap sa intrebe elevi sau studenti la informatica; sigur ar fi gasit ajutor. Anul acesta s-a putut.

https://www.edupedu.ro/ecaterina-andronescu-dupa-ce-parintii-au-cerut-publicarea-clasamentelor-de-la-admiterea-in-liceu-2018-parintii-or-solicita-dar-noi-avem-niste-reguli-pe-care-trebuie-sa-le-respectam/ 

- Exact acum un an, cand Arena Nationala din Bucuresti era plina de copii pana in 14 ani, pe post de spectatori la meciul Romania - Norvegia, ministrul invatamantului, Liviu Marian Pop, se afla acolo. Cel putin asa anunta pe FB. Nu era ingrijorat nici de ora inaintata la care copiii se aflau pe un stadion, nici de atmosfera nepotrivita pentru varsta lor. In afara presei norvegiene care nu a laudat initiativa romanilor, nu imi amintesc de profesori care sa-l fi criticat cu naduf, pe FB. Parintii copiilor adusi din judete indepartate au povestit cat de prost a fost organizata deplasarea, dar subiectul nu reprezenta un punct de plecare pentru o cearta zdravana pe FB, asa incat a fost trecuta elegant cu vederea.

https://www.facebook.com/Pop.Liviu.Marian/posts/2530529153680077 

https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/presa-norvegiana-despre-meciul-de-pe-arena-nationala-sunete-asurzitoare-tribale-din-partea-copiilor-la-bucuresti-1201816 

- Saptamana aceasta a fost nevoie de o vizita a ministrului pentru ca tabletele existente deja in depozit sa fie distribuite. Ca inspectorul general este bolnav pot intelege si accepta. Ceea ce nu pot accepta este ca niciunul dintre colegii ramasi la serviciu nu stia ca aceste tablete sunt blocate acolo, ca nimeni nu i-a preluat atributiile si, in general, ca nu exista spirit de echipa in societatea noastra. Presa a discutat subiectul, marii comentatori de pe FB nu s-au grabit insa sa renunte la criticile obisnuite.

https://www.edupedu.ro/breaking-descindere-a-ministrului-educatiei-la-inspectoratul-bucuresti-intr-adevar-ne-pregatim-pentru-scenariul-rosu-daca-se-atinge-indicele-de-3-la-mie-astazi-incepem-distribuirea-tabletelor-in-s/?fbclid=IwAR1Akyl481KoEutjvXOTPQOluH

- Drepturile la replica ale MEC trec aproape neobservate dupa ce publicatii mai mult sau mai putin obscure lanseaza pe orbita cate o veste-bomba.

https://www.edu.ro/drept-la-replic%C4%83?fbclid=IwAR2K5sPYfJWANTpvGciXbDqDnT21oyTiA89F5qPKlDPpferAqd0mff8f9zA 

- Este primul an cand nu se pierd zile de scoala cu prilejul alegerilor. La primul viscol care va bloca circulatia, scoala va putea continua online, fara sa se mai piarda ore sau sa se recupereze cursurile sambata (ceea ce era extrem de obositor pentru elevi).

-  Multi profesori se plang, pe buna dreptate, de conditiile tehnice insuficiente pentru scoala online: conexiune slaba, lipsa semnal in anumite zone. Nu inteleg de ce arunca cu pietre in minister. Semnalul este asigurat de un operator, ministrul invatamanului nu are un buton secret de la care sa ofere conexiune sau sa o intrerupa, dupa bunul plac. De aceleasi probleme tehnice ne lovim uneori si cand folosim internetul in scop personal. De ce nu este tras de urechi operatorul care nu ofera servicii la calitatea promisa in contract? De ce nu este luat la intrebari operatorul care se lauda ca asigura semnal oriunde? Evident ca este mult mai usor sa ne alegem o singura persoana ca tinta a propriilor frustrari. Dar ar fi mai intelept sa intelegem mecanismele care fac sa functioneze sau nu societatea si sa ne indreptam sesizarile intr-acolo. Si primarii s-ar fi putut implica, ca doar nu au fost la plaja toata vara: puteau merge prin scoli pentru a afla in mod direct problemele. 

- Ca si in sistemul de protectie sociala, invatamantul este capusat de organizatii/ asociatii/ firme care doar pretind ca ajuta, in realitate blocheaza orice initiativa care le deranjeaza confortul pe care si l-au construit deja. Presa trebuie sa observe si sa mediatizeze aceste aspecte, altfel vom avea o imagine stramba a realitatii. 

Exemplele ar putea continua. In ultima jumatate de an s-au miscat suficiente lucruri in invatamant pentru a renunta la atitudinea la moda de a fi mereu nemultumiti. Parintii care critica scoala online sunt, in general, cei care obisnuiesc sa isi parcheze copiii la scoala, apoi la after-school. Acum, avandu-i acasa, descopera ca nu au lucrat suficient la educatia lor. Vecinii mei de clasa a III-a nu au nevoie de supravegherea adultilor, pentru ca au fost invatati de mici sa respecte reguli, sa urmeze o anume conduita etc. Am reusit sa urnim invatamantul din lancezeala care il cuprinsese in ultimii 30 ani. Evident ca nu este suficient. Evident ca mai este mult de lucrat la calitate. Evident ca sunt o multime de proiecte necesare care trebuie sa inceapa sa functioneze. Noi toti, profesori, parinti, elevi, trebuie sa avem o schimbare de optica si sa ne adaptam viitorului care a venit brusc peste noi si sa pastram o atitudine pozitiva pentru a construi. Barfind, criticand, refuzand nu vom reusi decat sa tinem si urmatoarele generatii intr-un trecut expirat deja.