Exercitiu de discretie ...

In casa mea s-a ascultat intotdeauna muzica.

Muzica buna.

Romaneasca si straina.

E greu de definit muzica buna, dar cred ca pot incerca o definitie simpla excluzand pur si simplu muzica fara substanta.

Muzica ma inconjoara: acasa (ascultata de mine sau de fetita mea), pe strada (razbind prin geamurile deschise ale caselor si masinilor), in mijloacele de transport in comun, in parcuri, la spectacole. Uneori ma surprind nutrind o secreta dorinta de a manevra butonul potentiometrului. Alteori ma descopar incercand sa fredonez versurile si descopar ca nu reusesc nicicum sa le retin, desi am o memorie extraordinara si lucrez de o viata cu texte (poezie sau proza).

De cateva zile mi-a atras atentia un nou proiect marca Ovidiu Komornyik: muzica lui pe versurile Angelei Similea. Nu am putut sa nu remarc marketingul profesionist: eficient, fara a fi insistent. La cei 8 ani pe care ii va implini curand, Brenda a renuntat cu placere la o dupa amiaza in parc in favoarea unei seri in compania Angelei Similea si a lui Ovidiu Komornyik: am asistat la un recital de inalta tinuta. Locatia inspirat aleasa - un cunoscut centru comercial din Bucuresti - a adunat atat public cat a incaput in acel spatiu. 75% din public a stat in picioare, scaunele fiind ocupate cu mai bine de 1 ora inaintea inceperii recitalului. Cu parere de rau am observat cam putini copii printre spectatori. Cu admiratie insa am remarcat multi, foarte multi tineri (18-30 ani). Tineri care nu au plecat dupa 5 minute scarbiti de muzica 'invechita'. Din contra au savurat fiecare piesa, iar la final au gustat timpul petrecut cu Angela si Ovidiu. Si aveau si de ce: au petrecut timp de calitate, alaturi de doi oameni care nu au oferit doar muzica lor, ci si decenta, demnitate, profesionalism, dragoste, discretie. De altfel, cred ca discretia este ceea ce mi-a atras atentia in mod special la acesti doi oameni.

Angela nu a 'aranjat' o perioada de absenta, ca apoi sa poata vorbi la nesfarsit despre ce a facut, ce i s-a intamplat, ce nu a reusit etc. Avem parte de atata 'sinceritate' zilnic, in special la TV, incat a inceput sa imi fie greu sa fac fata tuturor napastelor si fericirilor ce se abat peste 'vedete': despartiri rasunatoare, partaje in care se disputa pisicul, mopsul, sau plasma, neintelegeri cu partenerul (de viata sau de afaceri), ultimele retusuri chirurgicale, cuceriri fierbinti, vacante exotice care umilesc cetateanul de rand si cate altele. Ecranul TV ne ofera cu atata generozitate imaginea desuurilor unor 'vedete', incat ai cateodata senzatia ca bietele de ele nu isi permit nici macar o fusta. Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care femei in toata firea folosesc astazi doar diminutive pentru a-si denumi imbracamintea: rochita, fustita, etc - recunosc ca nu ma gandisem pana acum la asta.

Intr-o emisiune in care multa lume si-a spus oful, in spiritul nostru mioritic, adica 'sincer, deschis', Angela Similea a aparut cu tinuta ei dintotdeauna, zambitoare, amabila, eleganta si ... discreta. Brenda a urmarit ultimele ei aparitii la TV, a fost captivata de prezenta ei la recital si a tras concluzia: 'piesele ei sunt ca o poveste. Versurile spun o poveste.' Si, desi marca Angela Similea nu este chiar pentru copii de clasa a II-a, ma bucur ca Brenda stie multe din piesele ei, isi doreste sa asiste la un concert lung-lung Angela Similea si se intereseaza de modul in care si-a construit Angela cariera. Cu toate acestea, este un copil perfect normal: asculta si interpreteaza cu mare placere si piesele pentru copii, se catara in copaci, joaca 'elasticul', citeste, ii place Shakira etc. Dar a remarcat acel ceva special la Angela. Asta inseamna ca verdictul 'copiii de azi nu mai accepta vechiturile care ne faceau noua placere, producem si oferim muzica pe care o cere piata' este doar o gaselnita pentru produsele care au invadat piata in ultimii ani. Piata nu doar ca accepta, dar chiar cere produse de marca, gen Angela Similea, Ovidiu Komornyik etc.

Sigur ca scoala nu poate face educatie muzicala completa copiilor nostri. O putem face insa noi, acasa. Chiar daca pe primul loc in preferinte se afla  Michael Jackson,  Shakira sau o trupa hip-hop, cultura muzicala trebuie sa includa si artistii mari. Nici un copil sau adolescent nu este mai putin modern daca recunoaste vocile consacrate si poate fredona melodiile lor. Nu este nimeni mai putin interesant daca nu stie toate detaliile cu care suntem zilnic bombardati de media. Ce ar fi sa incepem prin a exersa discretia? Cum ar fi sa nu mai asiguram rating posturilor TV care ne ofera priviri indiscrete in viata tuturor? Haideti sa incepem prin a fi noi insine discreti: haideti sa nu mai impartasim tuturor chiar tot ce ni se intampla si sa inlocuim vorbele multe cu muzica. Sau cu alte produse de calitate. Reascultati discursurile Angelei Similea, mai ales cel de pe National TV. A oferit o superba lectie de decenta. Aveti curaj sa redevenim discreti?