Monday, June 3, 2019



Hidden Neighborhood of Bucharest

The People’s House (the Palace of Parliament), Libertatii Blvd, Unirii Blvd are areas where real estate activity is permanently done to the maximum. The residents are both Romanian citizens and foreigners/ expats who choose this area for its ultracentral location, close to the metro and the heart of socialization in Bucharest: The Old City Center.

Few people know the hidden history of the bulldozers that redesigned part of the old Uranus neighborhood that covered the area between Izvor Park, the People's House and the Antim Monastery. While the rest of the capital city had suffered many alterations and transformations over time, the Uranus neighborhood's pace of development had been slow. Here lived a community that functioned perfectly in the bourgeois patriarchal charm of sloping streets, churches and relatively tall and elegant houses with a compact front, in the Mihai Voda - the Apostles streets. The latter was inhabited mainly by Jewish families. The neighborhood resembled the Jewish quarter behind the Unirea Shopping Centre, which was also demolished around the same time by order of Ceausescu. Today, behind the block of flats on Unirii Blvd, from the fountains on Unirea Blvd to Libertatii Blvd, there are still remnants of the old Antim-Uranus district. The communist strategy was to move and conceal the churches amongst the blocks. Thus, the entire Antim Monastery complex, built between 1713 and 1715, was hidden from the sight of those reaching from the boulevard. The old Antim street was maimed sadistically and received a graft of grotesque buildings that do not match it. The little street has survived, though even the Google search engine is unsure of the information provided: starting from the Eminescu High School and climbing towards the People's House, the street still retains some of the old buildings only on the left side. The right side is bordered by the new blocks of flats.  The Antim Monastery seems unwavering, hidden behind the great, thick walls that have protected it against the destructive communist bulldozers. Only the "architectonic" eye of Grand Master Ceausescu did not allow it to stand in the original position and decided that it had to turn a little. So the 9,000 tones mastodon building (plus the books in the library weighing 1,000 tones) was transferred 28 m to the S-E to make room for the new Victory of Socialism Avenue. Mutilation took place on January 21, 1985, on a frosty day at 18 degrees below zero, and lasted for 6 hours. It still stands in front of the former Poenarescu School (documented in 1864). The school looks deplorable today. Only the exterior wall shows the passers-by about the past of the building. Nothing is mentioned about this building as accommodating the workshops where, during the communist period, the elite high school students from Gh. Lazar College were developing their skills in metalworking. A little farther is the Nuns' Hermitage. It was also moved in two steps: first 58 m, then 22 more meters. Not because there were technical problems, but because the dictator's "vision" changed from one field visit to another and each time new eye adjustments were made, at the scene. From the old monastic complex, there remained today only the church of the skeleton, mutilated by a modern architecture that does not fit it: insulating windows.

The streets that died under the gigantic People’s House have funny names today: Zebra, Minotaur, Echo, Meteor, Emigrant, Orpheus. Bucharest used to have the characteristics of a Byzantine city. Ceausescu destroyed one-sixth, the equivalent of Venice in square meters. The district was simply removed from the map of Bucharest between 1984 -1985. But the memory of it has been kept. If for three churches there was no rescue solution, being demolished (Alba-Postavari, Spirea Veche and Izvorul Tamaduirii), for others, there was a variant of hiding them among the communist blocks, such as: The Nuns’ Hermitage and Mihai Voda. The Nuns’ Hermitage is now interwoven between an old building, an ongoing site, and two communist blocks. Few people suspect their presence there. Only those who are fond of original photos might accidentally find it. Even current tenants do not know their history.

Some time ago I was ambitious enough to find an address: 7 Antim Street. I asked riverans for directions. They knew the street, but they had no idea that it had been truncated and the numbering of the buildings begins at 29. I tried my luck and asked some employees smoking outside the companies accommodated in the blocks built by Ceausescu: they did not know …

The district hidden under the new blocks of flats has been given a new life.

Monday, October 29, 2018

Strategia Ministerului Invatamantului cu privire la reducerea fenomenului de violenta in scoli



Observ ca exista o Strategie a Ministerului Invatamantului cu privire la reducerea fenomenului de violenta in scoli. Grozav! Doar ca dateaza din 2007 si eu nu am auzit sa fi fost discutata in scoli cu elevii si parintii. Oricum, ar cam trebui revizuita. Violenta verbala elev-elev este 'considerata in general ca o situatie tolerabila si obisnuita in orice scoala'. Exemplele sunt doar certurile, conflictele, injuriile si tipetele. In cei 11 ani scursi de la elaborarea acestei strategii, societatea a dezvoltat si hartuirea online, mult mai perversa si greu de identificat decat simpla injuratura practicata pe holurile scolii. Lipsesc niste termeni esentiali din acest document (pe care profesorii oricum se cam feresc sa ii foloseasca): hartuire/ bullying, toleranta zero pentru orice tip de hartuire. In cazul violentei profesorilor fata de elevi este acceptat faptul ca este un fenoment mai putin recunoscut - atitudinea ironica este dintotdeauna practicata cu succes de o multime de profesori - nu am prea auzit de metode de descurajare. In ceea ce priveste masurile recomandate se mentioneaza 'decongestionarea programului scolar al elevilor'. Buna gluma! Nu s-a intamplat niciodata din 1990 incoace, desi s-a vorbit tot timpul de acest lucru. Desi sunt scoli care reduc macar programul petrecut la scoala prin scurtarea pauzelor, sunt si institutii care considera vitale pauzele de 10 min si pauza 'mare' de 15 minute - intervale de timp perfecte, de altfel, pentru aparitia bullying-ului.


https://drive.google.com/file/d/1EQfUepuHnjfcpe8DWGZIj-I7KMSVPlgn/view?usp=sharing

Friday, January 3, 2014

Happy birthday to me!

Azi e ziua mea!
In sfarsit! Cat am asteptat-o! De ce? Pai ... ca sa imi pun iar o dorinta. Doar ca anul acesta voi schimba putin traditia - cica trebuie sa iti pui dorinta in gand, altfel nu se implineste. Pai nici anul trecut nu s-a implinit, nici acum doi ani, nici ... Asa ca dorinta mea va fi publica, poate asa imi iese. Si, pentru ca am voie doar o dorinta, o sa zic o singura data 'imi doresc'.

Deci ... imi doresc:
1. sa nu mai aud propozitii care incep cu 'DECI', desi nu e momentul pentru nici o concluzie.

2. sa nu mai aud pe nimeni, si aici ma refer in special la regateni, folosind adverbul 'DECAT' in propozitii afirmative. E simplu, oameni buni, desi este sinonim cu 'doar, numai', 'DECAT' se foloseste doar in propozitii negative, conform DOOM (adicatelea Dictionarul Ortografic, Ortoepic Morfologic al Limbii Romane). 

3. sa nu mai aud cetateni romani trecuti de varsta de 4 ani care se imbraca cu 'hainute, rochite, bluzite, fustite, pantofiori si sandalute'. E cel putin penibila domnisoara de 1.70 m, fardata si tunata dupa ultima moda, anuntand ca a iesit la 'shopping' sa isi cumpere 'hainute'. Eu ma panichez mereu, gandindu-ma ca poate duduia e o 'fetita cu chibrituri' sarmana, care are bani doar de niste hainute amarate si are nevoie de o campanie umanitara. Apoi gandul imi zboara la un psiholog care ar putea sa ii explice, pe intelesul ei, cum e cu folosirea excesiva a diminutivelor, mai ales cand e vorba de propria persoana. 

4. sa nu mai aud domnisoare, de orice varsta, vorbind din varful buzelor, ca asa stiu ele ca e 'trendy'. O fi, dar eu nu prea inteleg tot ce spun. Asa ca, va rog mult, incercati sa va reamintiti pronuntia corecta in limba romana. Observ - cu ingrijorare - ca tendinta asta incepe pe la 8 ani. In gasca de prietene ale fiicei mele sunt deja cateva care pronunta asa, imitand probabil surori mai mari. E drept, suna nitel greceste pronuntia asta, dar ... doar atat. 

5. sa nu mai intalnesc copii de scoala primara care sunt mandri posesori ai celor mai scumpe telefoane, tablete etc de pe piata mondiala, dar dorintele mele nr 1 si 2 (vezi mai sus) le pun probleme. Da' un telefon ieftin, fara mofturi ce are? Le da urticarie? 

6. sa ma pot uita la TV fara sa mai vad fetite de 4-6-8-10-12 ani rujate, fardate, imbracate in tinute sexy, care canta despre dor si dragoste si alte probleme existentiale din zona asta. Ca parinte de copil pasionat de scena, stiu ca ele (fetitele) isi doresc sa arate cat mai matur. Doar ca nu le sta bine. Iar in privinta repertoriului, avem compozitori pentru copii EXCELENTI. Aruncati o privire pe lista mea de prieteni de pe FB si o sa va convingeti.

7. sa pot circula cu mijloacele de transport in comun fara sa fiu obligata sa ascult intreaga conversatie telefonica a co-participantilor la calatorie. Pe unii i-o fi amuzand, pe mine nu! Cine nu poate vorbi pe un ton scazut, civilizat, poate ar fi bine sa consulte un ORL-ist. Din astia nu am in lista de prieteni FB.

8.  sa nu mai vad la TV traducerea expresiei 'a couple of' cu 'vreo doi/ doua'. Dictionare nu pot sa ofer, dar se gasesc destule variante online. 

9. sa se intample o minune si sa avem si noi un sistem de invatamant normal (observati ca nu mi-l doresc modern, doar normal ...). Aici simt nevoia sa dezvolt:
- nu am inteles niciodata rostul temelor pentru acasa, nici macar cand eram eu eleva, in afara faptului ca imi limitau foarte mult timpul liber si orele pentru activitatile care imi placeau mie. Temele pentru acasa nu mi-au folosit niciodata la nimic, pentru ca fie intelegeam din clasa ce era de inteles, fie nu am inteles niciodata, ca in cazul chimiei si trigonometriei, care sunt niste enigme pentru mine si acum. As intelege rostul temelor pentru o nota mai mare, daca s-ar lucra pe nivele, sau in cazul celor cu risc de corijenta. Altfel, dupa ce copilul sta 4-5-6-7 ore la scoala, si o singura ora de teme mi se pare mult! Un minim de 5 ore/ zi de munca la un copil de 7 ani e mult, fratilor! De fapt si la 10 ani e mult sa lucreze 5 ore, in conditiile in care norma adultului e de 8 ore. Mai am inca multe din caietele din scoala primara: temele noastre erau scurte, la matematica nu aveam mai mult de 2 probleme! In schimb in caietele de clasa erau foarte multe exercitii. Si imi placeau mult zilele cand nu aveam NICIO tema! Si erau multe zilele de acest fel. Si iacata ca s-a ales ceva de noi. Si aveam timp sa fac si limbi straine, si sport, si pian, si sa ma joc MULT! In plus parca doar comunistii faceau in asa fel incat sa umple timpul cetatenilor cat mai mult cu putinta, pentru a nu le lasa timp SA GANDEASCA. Cam pe acolo s-a ajuns azi in scoala romaneasca.
- nu o sa pricep niciodata rostul temelor la religie si sport. Se pare ca e 'trendy' ca profesorul de religie sa dea teme scrise, iar cel de sport sa dea nota 10 doar celui care stie si SA JOACE baschet, dar si SA EXPLICE in scris, intr-un referat CUM se joaca baschet. Asa e ca e complicat? Pai ma indoiesc ca generatia care invata rugaciuni din obligatie sau de teama notei (sau, si mai rau, de teama ironiei profesorului de religie) va fi cuprinsa de vreun fior religios pur. La sport nu comentez mai mult, ca am avut scutire.
- din 1990 incoace aud expresia 'materia va fi revizuita'. Initial eu crezusem ca cei in drept vor scoate notiunile inutile. Ei, nu! Materia e in continuare stufoasa si din scoala primara pana la bacalaureat, elevii invata o multime de chestii care nu le vor folosi niciodata. Mi-am adorat profesoarele de romana si limbi straine, insa le sunt si acum recunoscatoare celor de chimie si matematica pentru ca nu m-au obligat sa invat o materie pe care capul meu de viitor filolog nu o putea digera. Rezultatul? Am amintiri frumoase din liceu, am fost incurajata sa imi dezvolt aptitudinile, iar de hibridizarea si halogenurile anorganice de la chimie sau de matricele, asimptotele si integralele de la matematica nu am avut nevoie absolut niciodata! Pai iar ajungem la opinia mea conform careia obligam elevii sa invete lucruri multe, chiar daca sunt inutile, doar pentru a le umple timpul si a nu ii lasa sa faca ceva util, creator. 

10. sa ajunga in ministerul invatamantului cineva curajos care sa reformeze cu adevarat sistemul actual. Sau macar sa imi spuna si mie la ce mi-ar fi folosit daca faceam nopti albe si invatam toate chestiile alea sofisticate la chimie si analiza matematica?

Gata, asta e dorinta mea! Va comunic la anu' ce/ daca s-a implinit.



Tuesday, July 23, 2013

Tuesday, July 16, 2013

Am intalnit doi copii ... disciplinati!

      Am inceput vacanta de vara cu un proiect deosebit: Festivalul de muzica HermannstadtFest (Sibiu). Nu am facut parte din juriu, fiica mea nu a participat la concurs. Implicarea mea a fost doar pe latura organizatorica. Daca primele doua zile au fost pline de emotii pentru concurenti, ziua a treia a fost o incercare de forta pentru mine: a trebuit sa fac fata unor adevarate atacuri din partea celor care abia asteptau sa urce pe scena pentru a primi premiul.
Dreliciuc Maria Miruna (stanga) si Dan Antonio (dreapta)
Trebuie sa incep cu laudele: toti concurentii au fost minunati pe scena! Insa ... trebuia sa urmeze si un 'insa', nu? ... la finalul celei de a treia zi, am simtit nevoia sa pastrez o amintire cu cei 2 copii DISCIPLINATI din concurs: Dreliciuc Maria Miruna si  Dan Antonio din Drobeta Turnu Severin. Sa nu se inteleaga gresit: nimeni nu a incalcat regulile concursului. Cand spun 'disciplinati', ma refer la atitudinea Mirunei si a lui Antonio in spatele scenei, acolo unde emotiile ne coplesesc, iar lumina reflectoarelor nu ajunge. Nu-i nimic: a ajuns aparatul foto!

Suntem inca in vacanta si probabil ca numai de disciplina nu va arde. Totusi, apar asemenea situatii, cum este un festival, in care disciplina este nu doar obligatorie, dar parca aduce si o nota de eleganta. Putini stiu ce inseamna organizarea unui festival: totul incepe cu ... disciplina. Dar tot pe disciplina ar trebui sa se bazeze si pregatirea concurentilor. Mi-e greu sa cred cei care au fost aplaudati si premiati, nu practica disciplina in pregatirea lor curenta.
      Maria Miruna Dreliciuc era delicioasa: sub greutatea costumului popular care ii facea si mai dificila asteptarea, era necajita doar de insistentele unor adulti care o vedeau 'prea cuminte' si o sfatuiau sa fie mai indrazneata. Antonio Dan mi-a cerut informatii privind programul Galei, apoi si-a asteptat randul fara sa chiuie, sa topaie sau sa dea buzna pe scena din cand in cand, doar asa ... ca sa vada daca nu cumva a fost strigat (?!). Si nici macar nu i-am vazut parintii in preajma. Asa ca: felicitari, Miruna si Antonio! Pe langa premiile oferite de juriul festivalului, voi ati obtinut si titlul de 'cei 2 copii disciplinati' din concurs!